Postări populare

vineri, 26 august 2011

Legenda satului Ineşti


 Satul Ineşti este atestat din anul 1643. Pământurile acestei localităţii au fost pustii, dar, aparţineau unor oameni foarte bogaţi. Dânsii aveau conac, stăpână era cucoana Leunătoaie, din Cubolta, sat de prin părţile Bălţilor. Lucrau aceste pământuri argaţii de la curte, care nu prea le 
plăcea cum se purtau stăpânii cu ei. Mai des visau să aibă o palmă de pământ a lor, s-o prelucreze si să se folosească de roadele muncii lor. Primul care a încercat să ceară pământ a fost un flăcău mândru si neînfricat pe nume, Ion. El o roagă pe cucoana Leunătoaie, căruia îi aparţinea aceste pământuri, să-i dea un petec de pământ, drept răsplată, pentru munca depusă de el si tot neamul lui. La început cucoana s-a înfuriat de asa obrăznicie, apoi mai chibzuind, a hotărât să-i dea pământ lui Ion, cu condiţia ca, el să ierneze aici şi să păzească uneltele agricole, pentru a nu mai fie duse toamna la curte. Cucoana Leunătoaie i-a dat un petec de pământ lui Ion pe malul unei râpe, sub pădure, între două dealuri. Greu a iernat, singur Ion. Primăvara devreme a început să lucreze pământul, stia că mai târziu va argăţi la curte, nu va avea timp, va trebui să muncească la cel al cucoanei. Pe ogorul său, Ion a semănat in, dar nu se pricepea cum să-l prelucreze, de aceea a hotărât să se însoare, cu atât mai mult, că nu înceta să se gândească la o Marie de la curte. Când a adus cucoana argaţii la lucru, Ion a cerut-o pe Maria de nevastă. Cucoana le permite căsătoria de frică să nu-l piardă pe Ion, ca paznic şi ca argat, că era harnic foc. Iarna următoare le-a fost mai vesel, Maria prelucra inul, iar Ion i-a meşterit toate uneltele de prelucrare: bătător, furcă, stative, cheptene. În asa fel, Ion si Maria au devenit vestiţi prin părţile locului la prelucrarea inului, a pânzei de in. Negustorii din târgul Teleneşti au negociat cu Ion şi Maria să le pregătească o cantitate mare de pânză de in pentru a o vinde. Ion a fost nevoit să angajeze la lucru argaţi ca să dovedească comenzile primite de la negustori. Au trecut ani, s-au născut copii, s-au extins moşiile localnicilor...şi astfel localitatea respectivă, megieşii au botezat-o Ineasca, mai apoi a devenit Ineşti.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu